Facultatea de Inginerie Aerospaţială
Facultatea de Inginerie Aerospațială este strâns legată de numele lui Elie Carafoli, absolvent al Politehnicii din București în anul 1924. La început a fost o subsecție a Facultății de Electromecanică. Din 1948 devine secție a Facultății de Mecanică. Studiile universitare în aviație au fost inaugurate în 1928, când profeorul Elie Carafoli a deschis primul curs de Aeronautică la Școala Politehnică din București. Tot el a construit primul tunel aerodinamic din sud-estul Europei în 1931, tunel aflat încă în stare de funcționare. Învățământul aerospațial superior în România s-a născut în anul 1928 cu ocazia prilejuită de primele conferințe de aerodinamică ținute de tânărul conferențiar dr. ing. Elie Carafoli. De-a lungul perioadei 1931 – 1972 secția sau specializarea, destinată a pregăti ingineri în domeniul aerospațial, a aparținut diferitelor facultăți cu profil mecanic din Școala Politehnică și a avut diverse denumiri, precum: secția de aviație, secția de aeronave și instalații de bord, secția de aeronautică.
Facultatea de Construcții Aerospațiale a luat ființă în anul 1971, cu trei specializări: Aeronave, Sisteme de propulsie (turbomotoare, rachete) și Instalații de bord. Înființarea facultății este legată de dezvoltarea impetuoasă a industriei de aviație și a cercetării în domeniu declanșate după anul 1968. În 1979 facultatea, cu aceleași specializări, își schimbă denumirea în Facultatea de Aeronave.
În anul 2003, la 7 ani de la schimbarea denumirii facultății de profil în Facultatea de Inginerie Aerospațială (1996), se înființează specializarea de Inginerie și management aeronautic, destinată pregătirii inginerilor economiști în domeniul aerospațial. În același an, se înființează și o structură în domeniul cercetării științifice sub auspiciile CCAS (Centrul de cercetări pentru Aeronautică și Spațiu). În anul 2009, pentru a răspunde exigențelor europene în domeniul aerospațial, s-a înființat specializarea Navigație aeriană, cu predare în limba engleză.
De-a lungul celor aproape 80 de ani de activitate, școala superioară de aeronautică și astronautică a dăruit peste 5000 de ingineri recunoscuți în țară și străinătate pentru profesionalismul lor. La acest succes au contribuit cei peste 80 de profesori care au instruit cu competență studenții într-un domeniu de vârf al tehnicii.
Programe pe care le găsești la Facultatea de Inginerie Aerospaţială
Programe de licență (6)
Programe de master (8)
Informații despre Universitatea Politehnica din Bucureşti (UPB)
Universitatea POLITEHNICA din București este cea mai veche și prestigioasă școală de ingineri din România. Tradițiile ei sunt legate de înființarea, în anul 1818, de către Gheorghe Lazar, a primei Școli tehnice superioare cu predare în limba română la Mănăstirea Sfantul Sava din București, care in anul 1832 este reorganizata in Colegiul de la Sfantul Sava. La 1 octombrie 1864, a fost înființată „Școala de Poduri și Șosele, Mine și Arhitectură”, care la 30 octombrie 1867 devine „Școala de Poduri, Șosele și Mine” cu durata studiilor de 5 ani. Sub conducerea lui Gheorghe Duca, la 1 aprilie 1881, instituția capată o nouă structură sub denumirea de „Școală Națională de Poduri și Șosele", iar la 10 iunie 1920 a fost înființată Școala Politehnică din București, având patru secții: Electromecanică, Construcții, Mine și Metalurgie, Secția Industrială.
Din noiembrie 1920 denumirea se schimbă în POLITEHNICA din București. La data de 3 august 1948 a fost înființat Institutul Politehnic din București, care cuprindea inițial 4 facultăți și în care, din 1950, au apărut majoritatea facultăților actuale. În baza rezoluției Senatului din noiembrie 1992, Institutul Politehnic din București a devenit Universitatea POLITEHNICA din București.
