Despre program

Specializarea face parte din departamentul Științe Aerospatiale "Elie Carafoli", având ca principale materii: Aerodinamică experimentală, Limbaje avansate de progamare și Stabilitatea structurilor de aviație.

Domeniu de licenta/master
Inginerie aerospațială
Tip program
Licență
Limba de predare
Romana
Statut acreditare
Acreditat
Perioada de studii
4 ani
Forma de invatamant
IF - cu frecvență
Cursuri pe care le vei parcurge
  • Bazele calc. diferențial și integral
  • Teoria funcțiilor
  • Algebră liniară şi geometrie analitică
  • Geometrie diferențială
  • Medii de calcul științific
  • Limbaje de programare
  • Chimie
  • Chimia lubrifianților și a combustibililor
  • Știința și ingineria materialelor
  • Limba străină (engleza)
  • Introducere în ingineria aerospațială
  • Știința comunicării
  • Filosofie (opțional)
  • Politologie (opțional)
  • Educație fizică (facultativ)
  • Cultură aerospaţială (facultativ)
  • Psihologia educației (facultativ)
  • Integrale multiple
  • Probabilități și statistică matematică
  • Ecuații diferențiale ordinare
  • Teoria câmpurilor
  • Geometrie descriptivă
  • Desen tehnic și infografică
  • Tehnologia materialelor
  • Mecanică-statică
  • cinematic
  • Limbă străină tehnică (engleza)
  • Marketing
  • Limbaje avansate de progamare
  • Micro- şi Macroeconomie (opțional)
  • Contabilitate şi finanţe (opțional)
  • Educaţie fizică şi sport 1 (facultativ)
  • UE - Instituții și politici (facultativ)
  • Pedagogie I. Fundamentele pedagogiei + Teoria și metodologia curriculumului (facultativ)
  • Funcții complexe
  • Analiză Fourier si teoria spectrală
  • Optica
  • Fizica laserilor
  • Mecanica fluidelor
  • Dinamica solidului
  • Mecanică analitică
  • Rezistenţa materialelor
  • Bazele electrotehnicii
  • Grafică computațională
  • Tehnologii generale de aviaţie
  • Educaţie fizică şi sport 2 (opțional)
  • Limbă străină pt aviație (engleza) (opțional)
  • Pedagogie II. Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării (facultativ)
  • Transformări integrale și calcul operațional
  • Ecuațiile fizicii matematice
  • Principii fizice pentru masurători
  • Fizica atmosferei
  • Bazele termotehnicii
  • Mașini și acționări electrice
  • Bazele aerodinamicii
  • Metode numerice în aviaţie
  • Programare liniară aplicată
  • Organe de maşini
  • Teoria elasticității
  • Solicitări combinate
  • Educaţie fizică şi sport 3 (facultativ)
  • Didactica specialității (facultativ)
  • Mașini termice
  • Metode cu diferențe finite
  • Mecanisme și transmisii
  • Bazele propulsiei aeronautice
  • Mecanica avionului
  • Echipamente de bord și navigație aeriană
  • Asigurarea calității în domeniul aerospațial
  • Construcția structurilor aerospațiale (opțional)
  • Calculul și construcția planorului (opțional)
  • Bazele managementului (opțional)
  • Comunicare educațională (opțional)
  • Instruire asistată de calculator (facultativ)
  • Practica pedagogică în invățământul preuniversitar obligatoriu (1) (facultativ)
  • Aerodinamica aeronavelor și a rachetelor
  • Structuri de aviație și modele de calcul
  • Stabilitatea structurilor de aviație
  • Echilibrul și comanda avionului
  • Materiale utilizate în construcții aerospațiale
  • Elicoptere
  • Bazele comenzilor hidraulice și pneumatice de bord
  • Practica (30 ore/sapt.*12 sapt.) Managementul proiectelor (opțional)
  • Management industrial (opțional)
  • Transfer de caldură și masă (opțional)
  • Teoria zborului rachetei și al vehiculelor spațiale (opțional)
  • Practica pedagogică în învățământul preuniversitar obligatoriu (2) (facultativ)
  • Managementul clasei de elevi (facultativ)
  • Examen de absolvire
  • nivelul 1 (facultativ)
  • Teoria stratului limită laminar
  • Aerodinamica vitezelor mari
  • Aerodinamică experimentală
  • Bazele aeroelasticității
  • Aeroelasticitate dinamică
  • Tehnologia fabricației structurilor aerospațiale
  • Studiul evoluțiilor aeronavelor
  • Calculul și constr. inst. și agregatelor hidraulice și pneumatice de bord
  • Practică proiect de diplomă 1
  • Analiza economică a unităților de aviație (opțional)
  • Introducere în managementul financiar (opțional)
  • Reglementări aeronautice. Legislație
  • Teoria stabilității zborului
  • Aeroservoelasticitate
  • Aeroelasticitate computațională
  • Elemente finite în ingineria aerospațială
  • Metode numerice în dinamica fluidelor
  • Exploatare
  • reparații și infrastructură aeroportuară
  • Practică proiect de diplomă 2
  • Introducere în modelarea turbulenței (opțional)
  • Aerodinamică industrial (opțional)
  • Examenul de diplomă

Intra in familia Educativa

În România, un absolvent are de ales între peste 5.000 de programe de licență și de master de la 520 de facultăți din 100 de universități.
Taxă studii/an
--- lei
Taxă de înscriere
--- lei
Număr total de locuri
---
Candidați per loc
---
Locuri buget
---
Locuri taxă
---
Ultima medie (buget)
---
Ultima medie (taxă)
---
Alte programe din domeniul
Științe Inginerești, în Bucuresti

Facultatea de Inginerie Aerospaţială

Facultatea de Inginerie Aerospațială este strâns legată de numele lui Elie Carafoli, absolvent al Politehnicii din București în anul 1924. La început a fost o subsecție a Facultății de Electromecanică. Din 1948 devine secție a Facultății de Mecanică. Studiile universitare în aviație au fost inaugurate în 1928, când profeorul Elie Carafoli a deschis primul curs de Aeronautică la Școala Politehnică din București. Tot el a construit primul tunel aerodinamic din sud-estul Europei în 1931, tunel aflat încă în stare de funcționare. Învățământul aerospațial superior în România s-a născut în anul 1928 cu ocazia prilejuită de primele conferințe de aerodinamică ținute de tânărul conferențiar dr. ing. Elie Carafoli. De-a lungul perioadei 1931 – 1972 secția sau specializarea, destinată a pregăti ingineri în domeniul aerospațial, a aparținut diferitelor facultăți cu profil mecanic din Școala Politehnică și a avut diverse denumiri, precum: secția de aviație, secția de aeronave și instalații de bord, secția de aeronautică.

Facultatea de Construcții Aerospațiale a luat ființă în anul 1971, cu trei specializări: Aeronave, Sisteme de propulsie (turbomotoare, rachete) și Instalații de bord. Înființarea facultății este legată de dezvoltarea impetuoasă a industriei de aviație și a cercetării în domeniu declanșate după anul 1968. În 1979 facultatea, cu aceleași specializări, își schimbă denumirea în Facultatea de Aeronave.

În anul 2003, la 7 ani de la schimbarea denumirii facultății de profil în Facultatea de Inginerie Aerospațială (1996), se înființează specializarea de Inginerie și management aeronautic, destinată pregătirii inginerilor economiști în domeniul aerospațial. În același an, se înființează și o structură în domeniul cercetării științifice sub auspiciile CCAS (Centrul de cercetări pentru Aeronautică și Spațiu). În anul 2009, pentru a răspunde exigențelor europene în domeniul aerospațial, s-a înființat specializarea Navigație aeriană, cu predare în limba engleză.

De-a lungul celor aproape 80 de ani de activitate, școala superioară de aeronautică și astronautică a dăruit peste 5000 de ingineri recunoscuți în țară și străinătate pentru profesionalismul lor. La acest succes au contribuit cei peste 80 de profesori care au instruit cu competență studenții într-un domeniu de vârf al tehnicii.

Splaiul Independenței nr. 313, Local Polizu, A045

Informatii despre Universitatea Politehnica din Bucureşti (UPB)

Universitatea POLITEHNICA din București este cea mai veche și prestigioasă școală de ingineri din România. Tradițiile ei sunt legate de înființarea, în anul 1818, de către Gheorghe Lazar, a primei Școli tehnice superioare cu predare în limba română la Mănăstirea Sfantul Sava din București, care in anul 1832 este reorganizata in Colegiul de la Sfantul Sava. La 1 octombrie 1864, a fost înființată „Școala de Poduri și Șosele, Mine și Arhitectură”, care la 30 octombrie 1867 devine „Școala de Poduri, Șosele și Mine” cu durata studiilor de 5 ani. Sub conducerea lui Gheorghe Duca, la 1 aprilie 1881, instituția capată o nouă structură sub denumirea de „Școală Națională de Poduri și Șosele", iar la 10 iunie 1920 a fost înființată Școala Politehnică din București, având patru secții: Electromecanică, Construcții, Mine și Metalurgie, Secția Industrială.

Din noiembrie 1920 denumirea se schimbă în POLITEHNICA din București. La data de 3 august 1948 a fost înființat Institutul Politehnic din București, care cuprindea inițial 4 facultăți și în care, din 1950, au apărut majoritatea facultăților actuale. În baza rezoluției Senatului din noiembrie 1992, Institutul Politehnic din București a devenit Universitatea POLITEHNICA din București.

Statut Universitate
public
Acreditare Universitate
acreditat
Grad de încredere
ridicat
Informații de acreditare și contact pentru Universitatea Politehnica din Bucureşti (UPB)
FII LA CURENT
Introdu adresa ta de mail ca să primești cele mai noi știri despre facultăți și universități. Nu trimitem spam.
Abonare email footer