Pictură

Departamentul Pictură a fost unul dintre pilonii fundamentali pe care s-a construit de-a lungul istoriei sale îndelungate învăţământul artistic academic din Bucureşti, rămânând şi astăzi una dintre cele mai importante catedre ale Universităţii Naţionale de Arte.

Începând cu Theodor Aman, întâiul director al primei şcoli superioare de artă, şi până în prezent, Departamentul Pictură a educat şi format o întreagă pleiadă de artişti care au contribuit substanţial prin opera lor la îmbogăţirea patrimoniului naţional, şi (de ce nu) universal.

Ioan Andreescu, Ştefan Luchian, Gheorghe Petrașcu, Camil Ressu, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Ion Bitzan, Florin Mitroi, foşti studenţi sau profesori ai şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti, sunt doar câteva nume cu certă rezonanţă în istoria artei româneşti.

După o lungă perioadă de ingerinţe politice grosolane, anul 1990 a fost începutul racordării învăţământului artistic din Bucureşti la tradiţia interbelică, precum şi al începutului resincronizării cu tradiţia liberală şi democratică europeană.

După 1990 au fost cooptaţi în noul corp profesoral artişti cu vizibilitate şi deschidere pedagogică. Să-i numim: Gheorghe Anghel, Ştefan Câlția, Florin Ciubotaru, Marin Gherasim, Sorin Ilfoveanu şi alţii.

Diversitatea opţiunilor pedagogice are în ansamblu un caracter formativ, cursurile urmărind dezvoltarea deprinderilor specifice artelor vizuale, precum şi crearea bazei înţelegerii profunde a spaţiului cultural contemporan.

Cursurile urmăresc şi contribuie la efortul de sincronizare a artelor vizuale româneşti cu preocupările contemporane internaţionale, precum şi la stimularea formării în cele din urmă a propriului limbaj plastic al viitorului profesionist.

Simpozioanele şi expoziţiile organizate în diverse spaţii publice şi galerii constituie o firească prelungire a activităţii pedagogice din timpul anilor de studiu.