Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor
Tradițiile învățământului de știință și ingineria materialelor sunt strâns legate de apariția și dezvoltarea metalurgiei pe teritoriul țării noastre, la început în formă arhaică (epoca fierului, epoca bronzului) și apoi în structură clasică, modernă (după anul 1729). Dezvoltarea prelucrarii materialelor metalice, ceramice, carbonice s-a concretizat în punerea în funcțiune a numeroase uzine și combinate răspândite pe întreg teritoriul țării care produc semifabricate și piese destinate industriilor de vârf: microelectronică, energetică nucleară, automatică, aeronautică, robotică, transporturi modernizate.
Cerințele moderne ale pregătirii inginerești în domeniul producerii de noi materiale cu caracteristici deosebite au impus transformarea, atât în fond cât și în forma, a facultății de Metalurgie în cea de Știință și Ingineria Materialelor, în anul 1990. Astfel s-a introdus în programa universitara studiul și proiectarea materialelor avansate ca: materiale compozite, materiale polifazice, sticle metalice, pulberi metalice și ceramice, materiale cu efect de memorie a formei, materiale ultraușoare, materiale magnetice, materiale antifricțiune, materiale superplastice etc.
Nu există programe de licență la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor
Nu există programe de master la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor
Informații despre Universitatea Politehnica din Bucureşti (UPB)
Universitatea POLITEHNICA din București este cea mai veche și prestigioasă școală de ingineri din România. Tradițiile ei sunt legate de înființarea, în anul 1818, de către Gheorghe Lazar, a primei Școli tehnice superioare cu predare în limba română la Mănăstirea Sfantul Sava din București, care in anul 1832 este reorganizata in Colegiul de la Sfantul Sava. La 1 octombrie 1864, a fost înființată „Școala de Poduri și Șosele, Mine și Arhitectură”, care la 30 octombrie 1867 devine „Școala de Poduri, Șosele și Mine” cu durata studiilor de 5 ani. Sub conducerea lui Gheorghe Duca, la 1 aprilie 1881, instituția capată o nouă structură sub denumirea de „Școală Națională de Poduri și Șosele", iar la 10 iunie 1920 a fost înființată Școala Politehnică din București, având patru secții: Electromecanică, Construcții, Mine și Metalurgie, Secția Industrială.
Din noiembrie 1920 denumirea se schimbă în POLITEHNICA din București. La data de 3 august 1948 a fost înființat Institutul Politehnic din București, care cuprindea inițial 4 facultăți și în care, din 1950, au apărut majoritatea facultăților actuale. În baza rezoluției Senatului din noiembrie 1992, Institutul Politehnic din București a devenit Universitatea POLITEHNICA din București.
