Facultatea de Inginerie Industrială și Robotică
Facultatea de Inginerie Industrială şi Robotică este a treia facultate, după numărul de studenţi, dintre cele 15 facultăţi ale Universității POLITEHNICA din Bucureşti.
Facultatea IIR coordonează programe de studii pe cele trei niveluri Bologna.
De asemenea, în cadrul Facultăţii IMST îşi desfăşoară activitatea 6 centre de cercetare CTANM/ Centrul de Tehnologii Avansate Pentru Materiale Noi – unul dintre cele 4 centre de excelenţă VET din ţară, conform evaluării Agenţiei Naţionale Leonardo da Vinci, OPTIMUM/ Centrul Naţional de Cercetare a Performanţelor Sistemelor Tehnologice, PREMINV/ Centrul de Pregătire în Managementul şi Ingineria Întreprinderilor Virtuale, CAMIS/ Centrul de cercetare, consulting şi Asistenţă tehnică în Ingineria Materialelor şi Sudare, CCMA/ Centrul de Cercetări de Mecanică Aplicată, ICIP/ International Centre of Integrative Projects.
De asemenea, facultatea patronează trei centre de instruire, CPAC-CA/ Centrul de Perfecționarea in Asigurarea Calității și Certificare Auditori, CECA/ Centrul de Instruire si Testare ECDL CAD şi CEPEC/ Centrul de Promovare a Educaţiei Continue.
La facultatea IMST sunt înmatriculaţi 3103 studenţi la ciclurile de licenţă şi masterat și 298 doctoranzi in stagiu.
Nu există programe de licență la Facultatea de Inginerie Industrială și Robotică
Nu există programe de master la Facultatea de Inginerie Industrială și Robotică
Informații despre Universitatea Politehnica din Bucureşti (UPB)
Universitatea POLITEHNICA din București este cea mai veche și prestigioasă școală de ingineri din România. Tradițiile ei sunt legate de înființarea, în anul 1818, de către Gheorghe Lazar, a primei Școli tehnice superioare cu predare în limba română la Mănăstirea Sfantul Sava din București, care in anul 1832 este reorganizata in Colegiul de la Sfantul Sava. La 1 octombrie 1864, a fost înființată „Școala de Poduri și Șosele, Mine și Arhitectură”, care la 30 octombrie 1867 devine „Școala de Poduri, Șosele și Mine” cu durata studiilor de 5 ani. Sub conducerea lui Gheorghe Duca, la 1 aprilie 1881, instituția capată o nouă structură sub denumirea de „Școală Națională de Poduri și Șosele", iar la 10 iunie 1920 a fost înființată Școala Politehnică din București, având patru secții: Electromecanică, Construcții, Mine și Metalurgie, Secția Industrială.
Din noiembrie 1920 denumirea se schimbă în POLITEHNICA din București. La data de 3 august 1948 a fost înființat Institutul Politehnic din București, care cuprindea inițial 4 facultăți și în care, din 1950, au apărut majoritatea facultăților actuale. În baza rezoluției Senatului din noiembrie 1992, Institutul Politehnic din București a devenit Universitatea POLITEHNICA din București.
