Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei
Învățământul românesc în domeniul Electronicii și Telecomunicațiilor a început în anul 1920 în cadrul Școlii Politehnice din București. Aceste preocupări au fost dezvoltate ulterior, devenind o specializare aparte numită Telefonie-Telegrafie în cadrul Facultății Electromecanice (1924), care mai tarziu va evolua ca secție distinctă sub numele de Electrocomunicații (1929). Facultatea de Electronică a fost înființată în anul 1953 ca ramură a Facultății de Electromecanica, incluzând specializarile Electronică, Radiocomunicații și Telefonie-Telegrafie.
Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației ocupă un spațiu impresionant de circa 20.000 m2, în campusul Leu. Campusul oferă condiții foarte bune. Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației ocupa două clădiri continând laboratoare și săli de curs în centrul campusului. Alte clădiri importante sunt Centrul Studențesc cu aproximativ 500 de camere confortabile, sala de sport, centrul medical, trei restaurante etc. F
Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației oferă studenților și absolvenților săi un ansamblu armonios de avantaje educaționale.
Nu există programe de licență la Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei
Nu există programe de master la Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei
Informații despre Universitatea Politehnica din Bucureşti (UPB)
Universitatea POLITEHNICA din București este cea mai veche și prestigioasă școală de ingineri din România. Tradițiile ei sunt legate de înființarea, în anul 1818, de către Gheorghe Lazar, a primei Școli tehnice superioare cu predare în limba română la Mănăstirea Sfantul Sava din București, care in anul 1832 este reorganizata in Colegiul de la Sfantul Sava. La 1 octombrie 1864, a fost înființată „Școala de Poduri și Șosele, Mine și Arhitectură”, care la 30 octombrie 1867 devine „Școala de Poduri, Șosele și Mine” cu durata studiilor de 5 ani. Sub conducerea lui Gheorghe Duca, la 1 aprilie 1881, instituția capată o nouă structură sub denumirea de „Școală Națională de Poduri și Șosele", iar la 10 iunie 1920 a fost înființată Școala Politehnică din București, având patru secții: Electromecanică, Construcții, Mine și Metalurgie, Secția Industrială.
Din noiembrie 1920 denumirea se schimbă în POLITEHNICA din București. La data de 3 august 1948 a fost înființat Institutul Politehnic din București, care cuprindea inițial 4 facultăți și în care, din 1950, au apărut majoritatea facultăților actuale. În baza rezoluției Senatului din noiembrie 1992, Institutul Politehnic din București a devenit Universitatea POLITEHNICA din București.
